Address - Προσλαλιά

DISCURS PRINCIPAL al Sanctității Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Deschiderea Simpozionului Ecologic (Atena, Muzeul Acropole, 5 iunie 2018)

 

Înaltpreasfințiile Voastre,
Excelențele Voastre,
Distinși oaspeți și iubiți prieteni,

Cu multă bucurie vă salutăm cu ocazia celui de-al 9-lea simpozion ecologic internațional, interdisciplinar și interreligios, cu subtitlul Ocrotind planeta și protejând locuitorii ei. V-ați adunat din toate părțile lumii pentru a dezbate o mare provocare de interes comun și urgent. Prezența dumneavoastră aici este atât o onoare cât și o speranță pentru viitor.

Criza ecologică a demonstrat că lumea reprezintă un tot unitar și că problemele noastre sunt comune în mod universal. Acest lucru înseamnă că nicio inițiativă sau instituție, nicio națiune sau corporație, nici știința și nici tehnologia nu pot răspunde crizei ecologice singure fără a colabora strâns. Răspunsul nostru invită la convergența și conducerea comună a religiilor, științei și tehnologiei, a tuturor sectoarelor sociale și a organizațiilor, precum și a persoanelor de bună voință. Este nevoie de un model de cooperare nu de o metodă de competiție; trebuie să lucrăm într-un mod cooperativ și complementar. Din nefericire, însă, astăzi suntem martorii intereselor economice și modelelor geopolitice care lucrează în detrimentul unei astfel de cooperări în domeniul protecției mediului înconjurător.

Trebuie să ne reamintim că schimbările climatice reprezintă o problemă strâns legată de modelul nostru economic actual de dezvoltare. O economie care ignoră oamenii și nevoile umane conduce inevitabil la o exploatare a mediului natural. Totuși, continuăm să amenințăm existența omenirii și să epuizăm resursele naturale în numele profitului și beneficiului pe termen scurt. Cum am putea să ne imaginăm o dezvoltare sustenabilă care vine în detrimentul mediului natural?

După cum deja știți, Patriarhia Ecumenică a evidențiat de mult timp rădăcinile spirituale și morale ale crizei ecologice, subliniind în același timp solidaritatea dintre omenire și natură. În plus, ea a subliniat nevoia pentru transformarea spirituală a oamenilor și a atitudinii lor față de creație. Problemele ecologice indică o perspectivă problematică a oamenilor, a nevoilor și priorităților noastre care ne formează atitudinile și practicile față de lume. Distrugerea mediului natural poate fi inversată numai printr-o schimbare radicală a perspectivei față de natură care rezultă dintr-o schimbare radicală a înțelegerii noastre de sine ca ființe umane.

Ce ironie că nu am deținut niciodată atât de multe cunoștințe despre lumea noastră ca astăzi și totuși nu am fost niciodată mai destructivi față de noi înșine și de natură. Pentru Biserica Ortodoxă, grija pentru creație – păstrarea naturii și protejarea tuturor oamenilor – emană din esența credinței noastre. Orice tip de alienare dintre oameni și natură este o distorsiune a teologiei și antropologiei creștine. După cum a fost declarat în Enciclica Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din iunie 2016, orice creștin este chemat să fie „administrator (iconom), protector şi „preot” al creaţiei, oferind-o Creatorului în chip doxologic”.

Tocmai de aceea Biserica noastră a avut diferite inițiative internaționale, interreligioase și interdisciplinare pentru mediu în timpul activității noastre ca patriarh. Am organizat simpozioane, seminarii și summit-uri și ne-am implicat personal în procesul care a dus la Acordul istoric de la Paris adoptat în decembrie 2015. De aceea am și emis un mesaj comun cu Papa Francisc anul trecut în septembrie, pledând pentru prioritatea slujirii în relația noastră cu natura și cu semenii noștri. Și, în cele din urmă, de aceea am organizat prezentul simpozion ca să explorăm problemele de mediu în această regiune, examinând legăturile dintre dreptatea ecologică și dreptatea socială, în contextul provocărilor ecologice și sociale presante de astăzi din Grecia și pe plan mondial.

Așadar, în sesiunile din următoarele zile, ne vom axa pe relația critică dintre religie și știință, în special pe modul în care impactează mediul natural. Vom evalua legăturile fundamentale dintre ecologie și etică, în special modul în care relaționează cu atitudinile sociale. Ne vom referi la asocierea intimă dintre război și migrație, în special la modul în care generează migrația forțată. Și, per total, vom sublinia rolul vital și transformator al credinței în viața indivizilor, comunităților și popoarelor.

Desigur, există mereu și o dimensiune foarte tangibilă și locală a grijii pentru creație. Acesta este principalul scop la baza titlului simpozionului: Spre o Attică mai verde. Fiindcă, în timp ce multe se fac în această frumoasă țară pentru sensibilizarea opiniei publice cu privire la schimbările climatice, multe încă rămân a fi făcute. De exemplu, când vom vedea reducerea deșeurilor inacceptabile din zona montană din jurul Atticăi cu depozitele de gunoi deplorabile?  Sau când vom vedea o soluție la plasticul nejustificat de pe fundul mării din împrejurimi care amenință viața marină?

Așa cum aproximativ jumătate din populația Greciei se află în regiunea din jurul Golfului Saronic, peste jumătate din deșeurile marine se află aici. Și nu este vorba numai despre Golful Saronic. Și Marea Ionică se află în primejdie, amenințând rezidenții Lefkadei și zona continentală cu numărul în creștere al deșeurilor non-biodegradabile ce provin de la nave.

Trebuie să ne protejăm apele și mările. Mediul marin al Greciei este o parte vitală a istoriei și poporului său, a economiei și ecologiei sale. Nu ar fi revigorant să vedem acea zonă a Mării Ionice onorându-și desemnarea ca una dintre cele mai mari zone Natura 2000 ale țării protejate de Uniunea Europeană? Nu ne-ar inspira să vedem Atena alăturându-se altor orașe precum Paris și Berlin în promovarea dreptului omului la apă și apărarea acestuia ca un bun comun? De curând, Tesalonicul a devenit prima Comunitate Albastră din Grecia. Acestea sunt eforturi comune pentru care suntem chemați să luptăm și să le creăm dacă ne dorim cu adevărat să protejăm apa pentru generațiile viitoare.

Distinși oaspeți,
Dintru început, am subliniat interrelaționarea dintre problemele de mediu și cele sociale, precum și nevoia de a le aborda în conjuncție și în colaborare. Păstrarea și protejarea mediului natural, precum și respectarea și sprijinirea semenilor sunt două părți ale aceleiași monede. Consecințele crizei ecologice – care afectează mai întâi de toate pe cei vulnerabili social și financiar – sunt o reală amenințare pentru coeziunea și integrarea socială. Identitatea fiecărei societăți și măsura fiecărei culturi nu sunt judecate de nivelul de dezvoltare tehnologică, de creșterea economică sau de infrastructura publică. Viața noastră civică și civilizația sunt definite și judecate în principal prin respectul pentru demnitatea umană și integritatea naturii.

Mai mult decât atât, există o legătură intimă între purtarea de grijă pentru creație și adorarea Creatorului, între o economie pentru săraci și o ecologie pentru planetă. Atunci când îi rănim pe oameni, rănim și pământul. Așadar, lăcomia noastră extremă și deșeurile în exces nu sunt numai inadmisibile din punct de vedere economic, ci sunt și nesustenabile din punct de vedere ecologic. De fapt, ele sunt de neiertat din punct de vedere moral. Așa trebuie să interpretăm cuvintele Domnului din parabola despre judecata universală: „Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau” (Matei 25:35).

Dragi prieteni, Cu toții suntem chemați să contestăm – dar și să schimbăm – modul în care consumăm pentru a învăța cum să conservăm de dragul planetei și spre folosul locuitorilor ei. Atunci când con-servăm, recunoaștem faptul că trebuie să ne slujim unii altora. „A conserva” implică împărtășirea preocupării pentru pământ și locuitorii lui. Aceasta semnifică abilitatea de a vedea în aproapele nostru – în fiecare persoană – chipul fiecărui om și în cele din urmă chipul lui Dumnezeu. Aceasta este cu siguranță cea mai profundă justificare a tot ceea ce facem fiecare dintre noi în profesia, vocația și credința personală. Altfel, nu putem spune că arătăm compasiune pentru planeta noastră și pentru aproapele nostru sau că ne pasă realmente de resursele și comunitățile lumii.

Sper ca acest simpozion să fie o ocazie pentru inspirație, conversație și transformare. Scopul nostru este să înaintăm un răspuns cooperativ pentru criza ecologică, pledând în același timp pentru o planetă sustenabilă și dreptate socială pentru omenire ca o moștenire sfântă pentru toți oamenii, în special pentru copiii noștri. Nu avem niciun dubiu că prezentările și deliberările noastre ne vor ajuta să mergem puțin mai departe și să ne ridicăm puțin mai sus (după cum ar spune laureatul de origine greacă pentru premiul Nobel George Seferis) cu ajutorul contribuției de neprețuit a celor care și-au dedicat viața, munca și aptitudinile pentru a milita și promova integritatea creației și o lume dreaptă. Să purtăm totuși în gând, dincolo de orice succes sau eșec, că speranța noastră ultimă în calitate de creștini stă în smerita pogorâre a Mântuitorului dintru „cele înalte” pentru „a le face pe toate noi” (Apocalipsa 21:5) și pentru a ne ajuta să ne înălțăm la „dreptatea și pacea și bucuria Duhului Sfânt” (Romani 14:17).

Vă mulțumesc și Dumnezeu să vă binecuvânteze!